Iubeşte-mă

Eterna neştiinţă omenească

E cea prin care crezul se sfinţeşte,

O las în zori ca ea să mă trezească

Şi te îndemn cu tot ce am: iubeşte!

 

Nu înţelege cele ne-nţelese,

Să nu distrugi misterul nevăzut

Şi fii aşa, aşa cum ştii şi-ţi iese,

Precum erai atunci cînd te-am crezut.

 

Priveşte cerul iarăşi renăscut

În braţul meu ce arde-n aşteptare,

Adapă-mi sufletul secat şi nevăzut,

Din buza ta dă-mi miere şi salvare.

 

Eterna neştiinţă omenească

E cea prin care crezul se sfinţeşte,

Iubirea învăţată să iubească,

Prin jertfă niciodată oboseşte.

 

13 februarie 2012

Dacă există-n lume adevăr

pt. Ea

Dacă există-n lume adevăr,
Eu vreau să-l simt în chipul ei curat.
De mîna ei în păru-mi răsfăţat
Şi mîna mea în firile-i de păr.

Aş vrea să văd în ochii ei iubire
Şi-ntreaga inspiraţie divină.
Pribeagul spirit în icoana ce suspină
Şi-al sufletului meu pe veci zdrobire.

7 noiembrie 2011

***

Linişte vreau, departe de lume

Unde străinii nu mai au nume

Unde-asfinţitul se-mbracă-n rugină

Şi iarăşi răsare mai multă lumină

 

Unde cuvîntul mai are valoare

Unde copilul măicuţei nu moare

Unde neghiobul, smintitul, gelosul

Învaţă Iubirea, învaţă Frumosul

 

Unde izvoare lucesc în cristale

Unde femeia e-n braţele tale

Unde se naşte veşnica muză

Poemul naturii se naşte din spuză

 

Unde Nimicul îşi capătă sensul

Unde Imensul naşte Imensul

Unde străinii nu mai au nume

Acolo e lumea departe de lume

 

30.09.2011

Umanismul

Umanitatea umanismului excentric

Ce prinde modă printre cercurile-nalte

Şi se coboară pînă-n cercurile plebei

Ce-şi linge degetele aşteptînd în halte

 

Se tulbură privind copii flămînzi

Dar replicile lor sentimentale

Ascund făţarnica privire idioată

A unui secol ce se-neacă în rafale

 

Ei îşi omoară orice şansă de „a fi”

Găsind mai bună existenţa efemeră

Căci „Veşnicia” pentru ei e doar o temă

Ce-o scurg de vin, în serile de seră

 

Mai trîmbiţaţi o dată secolul luminii

Voi, minţi deschise către patima de tină

La balul celui mai căzut din îngeri

Să vă hrăniţi cu lacrima creştină.

 

Iubirii mele

Cît de frumoasă este ea
iubirea mea
Şi cît de fină-i este firea
şi sclipirea

O, nici o stea nu e mai stea
ca ea
Şi nici o zi nu e mai zi…
de m-ar iubi.

 

26.10.2010

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci

pt Ea

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci,
Din cînd în cînd prin visul meu să treci.
Eu te aştept la fel ca înainte,
Dar între timp voi rătăci prin labirinte.

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci,
Eu voi umbla pe neumblatele poteci.
Tu mergi pe calea cea mai sigură din toate
Şi fericirea care o rîvneşti, găsi-vei poate.

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci,
Amară-mi este gura, cuvintele-ţi sunt seci,
Dar ce-aş putea să spun, cînd vorbele-ţi sunt goale
Şi orice simţ din suflet, sunt picături banale?

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci,
Privirea mea muţeşte în ochii stinşi şi reci.
Loveşti cu palma cerul iubirii mele sfinte…
Ea îşi va şterge urma şi va muri cuminte.

Aş vrea să mai rămîi, dar mîine poţi să pleci…

 

20,09,2011

Lacrimi

pt Ea

Strîng lacrimi în potire de cristale,
Din ele ţes cărările stelare.
Pe una dintre ele, într-o zi,
În braţul meu, femeie, vei veni…

Şi braţul tău, mai fin ca niciodată,
În braţul meu mai strîns ca niciodată,
Voi prinde pentru-a nu te mai lăsa,
Atunci voi şti, de astăzi eşti a mea…

17,09,2011